Școala viselor noastre – partea a II-a

Continuarea articolului Școala viselor noastre – partea I.

6. Umanizarea cunoașterii.

Obiectivele acestei tehnici sunt stimularea îndrăznelii, promovarea perspicacității, cultivarea creativității, stimularea înțelepciunii, creșterea capacității critice, formarea de persoane care gândesc.

10 până la 20% din timpul fiecărei ore ar trebui consumat de profesori cu discuții despre viața savanților.

În spatele fiecărei informații date cu atâta simplitate, în sala de clasă, se află lacrimile, aventurile și curajul oamenilor de știință. Doar că elevii nu reușesc să le vadă. Este tot atât de important să se vorbească despre istoria științei și despre povestea savanților, ca și despre cunoașterea pe care aceștia au produs-o. Știința fără chip paralizează inteligența, golește ființa de caracteristicile sale, o apropie de neant (Sartre, 1997). Ea produce oameni aroganți și nu oameni care gândesc. Informațiile predate ar trebui să aibă un chip, o identitate.

Asta înseamnă umanizarea cunoașterii și este fundamentală pentru revoluționarea educației.

În caz contrar, vom asista la mii de congrese despre educație care nu vor avea niciun efect intelectual.

7. Umanizarea profesorului: ce poveste spui.

Obiectivele acestei tehnici sunt stimularea afectivității, dezvoltarea socializării, construirea unei punți productive în relațiile sociale, stimularea înțelepciunii, depășirea conflictelor, prețuirea lui ”a fi”.

Profesorii și elevii împart spațiul unei săli, dar nu se cunosc. Petrec ani fiind foarte aproape unii de alții, dar rămân străini unii pentru alții. Dragi profesori, fiecare dintre voi are o istorie care conține lacrimi și bucurii, vise și frustrări. Povestiți-o elevilor voștri în doze mici, pe parcursul anului. Nu vă ascundeți în spatele cretei sau a materiei. Veți educa emoția, elevii voștri vă vor iubi.

De asemenea, ascultați-i pe elevi. Pătrundeți în lumea lor. Descoperiți cine sunt. Un profesor influențează personalitatea elevilor mai mult prin ceea ce este decît prin ceea ce știe. Profesorii pot face mai mult decît își imaginează. Elevii acestor profesori vor fi mai sănătoși din punct de vedere emoțional. Educația modernă se află în criză pentru că nu este umanizată. Școlile s-au născut fără să înțeleagă profund funcțiile memoriei și a procesului de construire a gândirii. Sistemul educațional e bolnav. Depășiți conținutul programatic.

8. Educarea respectului de sine: laudă înainte de a critica

Obiectivele acestei tehnici: educarea emoției și respectului de sine, vaccinarea contra discriminării, promovarea solidarității, rezolvarea de conflicte în sala de clasă, filtrarea stimulilor ”stresanți”, prelucrarea pierderilor și a frustrărilor.

Cum să ajutăm un copil sau un elev care a greșit, a agresat, a avut reacții inadmisibile? Unul dintre cele mai mari secrete este folosirea tehnicii laudă/critică. Mai întâi, lăudați-i câteva caracteristici. Câteva momente după aceea, puteți să-l criticați și să-l faceți să reflecteze asupra greșelii comise.

Critica, fără o laudă prealabilă, blochează inteligența, îl face pe tânăr să reacționeze din instinct.

Există întotdeauna motive pentru a prețui pe cineva. Descoperiți-le. După ce-i lăudați, faceți critica – dar faceți-o o singură dată.

Învățați-i pe tineri, prin cuvinte și atitudini, să iubească oamenii. Spuneți-le că mai presus de faptul că suntem români, evrei, americani, albi, negri, bogați sau săraci, suntem o specie fascinantă. În culisele inteligenței noastre suntem mai egali decât ne imaginăm. Elogiați viața. Faceți-i pe tineri să viseze.

9. Administrarea gândurilor și emoțiilor.

Obiectivele acestei tehnici: recuperarea guvernării eului, rezolvarea SGA, prevenirea conflictelor, protejarea straturilor memoriei, promovarea siguranței, dezvoltarea unui spirit întreprinzător, protejarea emoției în situații de tensiune.

Sarcina cea mai importantă a educației este transformarea ființei umane în propriul său lider – lider al gândurilor și emoțiilor sale. Profesorii fascinanți trebuie să-și ajute elevii să se elibereze din închisoarea intelectuală. Cum? Independent de materia pe care o predau, trebuie să arate, cel puțin o dată pe săptămână, că ei pot și trebuie să-și gestioneze gândurile și emoțiile, fie povestind istorioare, fie vorbind direct cu ei. Trebuie insistat pe faptul că cei mai mari dușmani ai noștri suntem noi înșine, numai noi ne putem împiedica să fim sănătoși și fericiți.

La ce folosește să învețe să rezolve probleme de matematică, dacă tinerii noștri nu au învățat să rezolve probleme de viață?

La ce folosește să învețe limbi străine dacă nu știu să vorbească despre ei înșiși?

E timpul să formăm autori și nu victime ale propriei vieți.

10. Partciparea la proiecte sociale.

Obiectivele acestei tehnici: dezvoltarea responsabilității sociale, promovarea atitudinii cetățenești, cultivarea solidarității, creșterea capacității de lucru în echipă, prelucrarea temelor colaterale: educația pentru sănătate, pentru pace și pentru drepturile omului.

Ai considera pe copiii noștri doar ca pe niște receptori de informație și consumatori de bunuri materiale este un afront la inteligența lor.

Dacă îi angajăm în proiecte sociale, viața lor va căpăta un nou sens. Emoția lor va fi structurată, gândirea va fi liniștită și, în plus, vor învăța importanța faptului de a fi utili.

Angajamentul social trebuie să fie marea țintă a educației. Fără el, individualismul, egoismul și controlul unora asupra altora vor spori. Participarea la campanii de prevenire a drogurilor și violenței, de luptă împotriva foametei etc, poate contribui la sănătatea psihică și socială a tinerilor.  Ei trebuie să se simtă importanți în școală, trebuie să participe la anumite decizii. Trebuie să participe și la deciziile familiei. Trebuie să învețe să aleagă. În felul acesta vor învăța o lecție dură: orice alegere implică pierderi și câștiguri.

_________________________________________________

Care este școala visurilor noastre?

Pentru Augusto Cury este școala care îi educă pe tineri pentru a putea extrage forță din fragilitate, speranță din dezolare, zâmbete din lacrimi și înțelepciune din eșecuri.

Care este familia visurilor noastre?

Familia visurilor noastre nu este perfectă. Dar este cea în care părinții și copiii au curajul să-și spună unii altora ”Te iubesc”, ”Îmi pare rău”, ”Am exagerat”, ”Scuză-mă”, ”Ești important pentru mine”. Acolo există doar prieteni care visează, iubesc și plâng împreună.

Un loc simplu dar cu oameni fericiți!

 

Tehnicile detaliate le puteți studia în cartea Părinți străluciți, profesori fascinanți – Augusto Cury.

Alte articole interesante

România, ţara copiilor supradotaţi. Statistica arată că 1 din 4 copii români are coeficientul de inteligenţă peste 130 Potrivit statisticilor Institutului Român de Studii şi Cercetări Avansate Giftel Education, în România numărul copiilor supradodaţi este peste med...
Căutăm ambasadori Un studiu realizat de GSK arată că și în mediul rural aproape jumătate din laboratoare sunt conectate la tehnologie. Tehnologia susține procesul d...
O nouă disciplină opţională pentru clasele a XI-a şi a XII-a – Istoria recentă a României Din anul şcolar 2016 - 2017, la clasele a XI-a şi a XII-a se va putea studia o nouă disciplină opţională: Istoria recentă a României. Potrivit unu...
Folclorul autentic românesc, studiat la liceu! Academia Română doreşte introducerea elementelor de cultură folclorică în programa de studiu preuniversitară şi se oferă să acorde sprijin pentru ...

3 comentarii în “Școala viselor noastre – partea a II-a

  1. Pingback: Școala viselor noastre – partea I | Blog Adservio

  2. In primul rand nu stiu cand o sa se puna in practica acest model de ‘scoala viitorului’. Suna extrem de bine si as fi convins de niste diferente uriase fata de ce varza e in momentul actual.

    • În școlile și grădinițele private de calitate se practică cu succes aceste tehnici. Sperăm ca în câtiva ani ca și sitemul de stat să absoarbă modelul celor din privat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *