Eşti profesor sau părinte? Cum să comunici nonviolent cu elevii sau copiii tăi

parent-teacher-conferences-frustrated[1]
Din pacate, invatam de la cele mai mici varste sa fim mereu in competitie cu cei din jur, sa punem etichete, sa gandim si sa judecam in functie de ce este “corect” si “gresit”. Iar copiii nostri, la randul lor, invata de la noi acelasi mod de comunicare si raportare la ceilalti.

Ne exprimam sentimentele in termeni de “cum s-a comportat celalalt cu noi”, dar “ceea ce fac altii poate fi un stimulent pentru emotiile noastre, insa nu si cauza”, sustine expertul in comunicare nonviolenta, Marshall Rosenberg. Ideea de la baza comunicarii non-violente este aceea ca avem control asupra cuvintelor si actiunilor noastre, care nu sunt determinate direct de actiunile celor din jur. Cu alte cuvinte, fiecare adult este responsabil de reactiile proprii la comportamentul copilului, acesta din urma neputand fi considerat “vinovat” pentru felul in care adultul comunica cu el.

Modul in care gandim si comunicam poate crea neintelegeri si frustrare si ne poate tine departe de ceea ce ne dorim. De asemenea, poate duce la furie, tristete sau chiar la violenta emotionala.

Cum poti sa comunici nonviolent cu copilul sau cu elevii tai?
Comunicarea nonviolenta presupune formularea mesajelor astfel:

  • Spui ce observi, fara sa fii agresiv:
    Parinte: “Toate jucariile tale sunt pe jos.”
    Cadru didactic: “Este a doua oara cand nu iti faci tema pentru acasa.”
  • Continui mesajul cu ceea ce simti fata de situatie:
    Parinte: “Acest lucru ma intristeaza/ma nemultumeste.”
    Cadru didactic: “Acest lucru ma ingrijoreaza.”
  • Apoi spui ce nevoie ai:
    Parinte: “Am nevoie sa simt ca nu doar eu fac curat in casa si ca ma ajutati si voi. Am nevoie sa stiu ca apreciati efortul meu pentru a pastra casa curata.”
    Cadru didactic: “Vreau ca toti elevii mei sa inteleaga lectia si sa depuna efort pentru temele lor pentru ca astfel vor retine mai bine ce au invatat.”
  • Iar la final ceri din partea copilului o actiune care poate fi realizata in prezent, poate fi negociata si este precisa si formulata in termeni pozitivi: Parinte: “Vreau sa iti strangi jucariile inainte de a veni la masa. Daca vrei, te pot ajuta. Ce spui?”Cadru didactic: “Vreau sa vedem impreuna daca ai inteles lectia si cum se rezolva tema. Apoi vorbim despre motivele pentru care nu ai scris tema. De acord?”

De ce ne este greu sa comunicam nonviolent?

  • Suntem obisnuiti sa formulam judecati la adresa celorlalti si la adresa noastra: “Este un copil incapatanat!”, “Sunt o mama rea!”.
  • Pedepsim copiii atunci cand nu ne asculta, insa pedeapsa este sursa violentei. Copiii vor simti nevoia sa se apere de pedepsele adultilor, refuzand comunicarea, razbunandu-se in diverse feluri.
  • Gandim in termeni de “trebuie” raportat la ceilalti si la noi insine:“Eu trebuie sa fiu cel mai bun parinte.”, “Elevul trebuie sa faca asa cum ii spun eu.”
  • Nu am invatat sa gestionam propriile emotii. De aceea atribuim responsabilitatea propriilor emotii altor persoane: “Copilul ma infurie de fiecare data cand face mizerie.“Elevii ma scot din sarite cand nu fac liniste.”
  • Nu stim sa gasim nevoia care sta in spatele furiei. Marshall Rosenberg afirma ca furia si, implicit, violenta indica faptul ca o nevoie nu este indeplinita. Nevoia de a fi un parinte bun sau de a fi un cadru didactic eficient sta de multe ori la baza furiei adultilor care interactioneaza cu copiii.
  • Nu vrem sa fim vulnerabili in fata celorlalti. Pentru ca nu vrem ca propriii copii sau elevi sa ne perceapa ca neputinciosi, apelam la autoritate, fortand copiii sa se comporte in functie de propriile noastre nevoi. Parintii tipa la copii pentru ca simt nevoia sa le controleze comportamentul, cadrele didactice pedepsesc elevii neastamparati pentru ca au nevoie de liniste in clasa pentru a fi profesori eficienti. Comunicarea nonviolenta propune insa adultilor sa apeleze la cooperare: eu iti spun care e nevoia mea, tu imi spui ce poti face pentru a o indeplini, fara sa te oblig.

Comunicarea nonviolenta cu copiii nu inseamna ca le dai voie sa faca tot ce vor: le poti transmite ca nu au voie sa faca anumite lucruri sau ca nu pot face anumite lucruri intr-un mod nonviolent: “Vad ca iti doresti foarte mult jucaria si mi-as dori sa ti-o cumpar, dar acum nu pot. Imi pare rau ca te intristez. O putem cumpara in alta zi, daca ti-o vei mai dori sau putem cauta alta mai ieftina.” Nu este garantat ca la 4 ani copilul se va calma imediat ce te aude comunicand nonviolent:). Dar acest lucru nu inseamna ca ai comunicat gresit, ci ca la varste mici, copiii nu isi pot gestiona emotiile si nu se pot calma foarte usor. Afla cum poti gestiona crizele de plans ale copilului.

Cel mai important este ca observand aceasta modalitate de comunicare, copiii o vor prelua in timp, reusind sa comunice ce isi doresc fara sa apeleze la violenta.

Tu reusesti sa comunici nonviolent cu copilul sau cu elevii tai?

sursa

Alte articole interesante

Retrospectiva anului 2017 E momentul retrospectivelor. Am privit în urmă și am realizat că nu a fost ușor, însă a meritat. Investiția în educație este o investiție în viito...
Drumul spre înțelepciune Ne-am început săptămâna citind aceste rânduri lăsate posterităţii de către înţeleptul Seneca. Şi, pentru că mustesc  de învăţăminte ce ne-au pus p...
Urăm succes școlilor intrate în portofoliul Adservio în acest an Cum toamna se numără bobocii, am privit retrospectiv și am găsit de cuviință să urăm bun venit și succes școlilor intrate in portofoliul Adservio ...
Concentrează-te la examen! Pentru multi tineri, examenele constituie un motiv de teama sau chiar de panica. Din pacate, aceasta reactie este intarita adesea de parinti si de...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *