Cum învață Generația touch-screen: Un studiu despre modelele și interesele elevilor din România, dar și despre muzica și filmele pe care le preferă

texting-teens-1024x682

Elevii români sunt nervoși, egoiști și superficiali, dar și inteligenți și pragmatici. Așa îi văd profesorii pe adolescenții de clasa a VII-a, pe care îi numesc „Generația Facebook” sau „Generația touch-screen” și cu care spun că lucrează foarte greu. Pe de altă parte, aceiași profesori sunt nominalizați de doar 7% din elevi la întrebarea „Care sunt persoanele pe care le admirați”. Rezultatele aparțin studiului Cultura Elevilor și Învățarea, realizat de Institutul de Științe ale Educației. Cercetătorii avertizează că lipsa unui interes al tinerilor către fenomenele sociale mai complexe „reprezintă un posibil risc legat de menținerea elevilor în zona dependenței ideologice, fapt sesizat de profesori (‘ușor de manipulat de către cei interesați’)”.

Institutul de Științe ale Educației (ISE) – instituție națională de cercetare conexă Ministerului Educației – a publicat joi, 6 august 2015, studiul Cultura Elevilor și Învățarea. Realizat în perioada ianuarie-decembrie 2014 de laboratorul Teoria Educației din cadrul institutului, raportul a avut în vedere elevii de clasa a VII-a, „perioada în care fiecare tânăr își caută identitatea (etapa se numește conflictul identitate-confuzie de rol, vârsta 13-19 ani, conform stadiilor lui Erikson).”

Cercetarea de teren s-a desfășurat în perioada mai-iunie 2014, în 22 de școli atât din mediul rural (7 școli), cât și din urban (15 școli), din județele Alba, Constanța, Galați, Giurgiu, Olt, Timiș, Vrancea și din București. În fiecare județ, a fost selectată o școală din mediul rural și una sau mai multe școli din mediul urban, se arată în studiu.

Au fost intervievați 23 de directori de școli și peste 120 de profesori; de asemenea, au fost realizate interviuri de grup cu peste 150 de elevi, iar grupurile intervievate au avut cel puțin 7 elevi. Realizatorii studiului au elaborat un chestionar la care au răspuns 483 de elevi.

Cum îi văd profesorii pe elevi

Profesorii au răspuns la întrebarea „Cum ați caracteriza în câteva cuvinte noile generații de elevi?” și „au surprins în atribute simultan trăsaturi de personalitate și tendințe comportamentale, pe care le-am organizat pe patru axe ale construcției profilului identitar: caracteristici personale, relaționale, culturale și vocaționale, și două dimensiuni ale judecații de valoare (pozitiv și negativ)”, se arată în cadrul studiului.

Elemente de identitate personală:

  • pozitive: inteligenți, curajoși, pragmatici, creativi, încredere în sine („personalitate puternică”)
  • negative: hiperactivi, nervoși, agitați, nu au răbdare, se concentrează greu, superficiali, dezordonați, egoiști, nu-și asumă responsabilități, imaturi, opoziție („greu de modelat/influențat”)

Elemente de identitate relațională/socială:

  • pozitive: relaxați, degajați în raport cu autoritatea, abili în a obține ce vor, îndrăzneți;
  • negative: indisciplinați, conflictuali, intoleranți cu cei studioși, selectivi („relațiile sunt măsurate în termeni pecuniari”), comunică greu, iresponsabilitate, indiferență, exigenți cu ceilalți (adulții), singurătate.

Elemente de identitate culturală:

  • pozitive: deschidere culturală, interes pentru limbile străine, cunoștințe din multe domenii (‘știu mai multe’), nonconformiști;
  • negative: dezinteres/ superficiali în studiu, preocupați de avantajele materiale/financiare (‘materialiști’), dezorientare valorică, deficitari la nivel de limbaj și cultură generală, lipsa respectului acordat adultului, revendicativi, lipsa idealurilor de viață, lipsa valorilor, indisciplinați, interesați de imagine (‘numai aspectul fizic’), consumism, libertinaj, violență.

Elemente de identitate vocațională:

  • pozitive: curiozitate tehnică mai ales în domeniul IT, aptitudini în domeniul TIC, aptitudini în învățarea limbilor străine;
  • negative: lecturi superficiale, alegeri facile, fară deprinderi de viață independență (simțul vieții concrete redus), dependenți de vizual.

Specialiștii care au realizat cercetarea notează că profesorii definesc noile generații de elevi prin formule ca „Generația Facebook” sau „Generația touch-screen”, cărora le-au fost „asociate definiții ce surprind dominanta tehnologiei și tendințele elevilor către autonomie, afirmare de sine și validare interpersonală, dar și vulnerabilitatea /sensibilitatea lor la influențele mediului și reactivitatea la stimuli”.

Ce parere au elevii despre ei înșiși

„Prin comparație, afirmațiile elevilor despre ei înșiși surprinse în cadrul focus-grup-urilor conturează un portret care are ca atribute dominante pozitive – originalitatea, încrederea în sine, nevoia de autonomie și intimitate, sociabilitatea, abilitățile de comunicare, adaptabilitatea, curiozitate legată de situații de viață reala și negative – nerăbdarea, neliniștea (agitația), ‘lenea’, cautarea senzaționalului și existența sub presiune (stres)”, arată cercetarea.

Câteva marturii ale elevilor, culese în timpul cercetării:

  • Ne place să ne îmbrăcăm în felul nostru, să fim originali. Dar nu putem totdeauna (…)
  • Poate ești deștept, dar nu-ți place materia. Atunci e greu să înveți, ți-e lene.
  • Suntem stresați. Părinții ne presează să luam note mari, mediile contează pentru intrarea la liceu.
  • Dacă ne plictisim suntem agitați, neatenți. Atunci ne gândim la problemele noastre, la prieteni, la jocuri.
  • Nu-i înțeleg pe adulți, fac ceea ce nu le place și nu iese bine (…) Noi facem ce ne place.
  • Ne plac senzațiile tari (în cărți, jocuri, n.n.).”
  • Prietenia e cea mai importantă. La școală ne place pentru că ne întâlnim cu colegii, vorbim între noi tot timpul, pe toate căile, despre tot ce facem. Sigur că nu vrem ca părinții să știe, unde ar mai fi intimitatea noastă. Și oricum ei interpretează altfel (dramatic n.n.) ce facem noi.
  • Facem chestii pe care părinții sau profesorii nu le puteau face când erau de vârsta noastră: avem acces peste tot prin internet, putem comunica și afla orice vrem, tot ce ne interesează.

Elevii atrag atenția ca au un alt ritm de viață fața de cel al părinților și profesorilor, un „nivel din ce în ce mai complex al situațiilor/ realităților, provocări noi„, care generează la profesori „atitudini ce pot varia între deschidere/acceptare sau rezistență, însă toate impregnate puternic de un sentiment al slăbirii puterii/controlului asupra situației și o evaluare în termenii ineficienței strategiilor educaționale actuale„.

În acest sens, autorii studiului aduc răspunsul unuia dintre profesori:

  • Eu văd altfel lucrurile (comparativ cu perspectiva celorlalți colegi participanți la focus-grup, n.n.). Elevii din ziua de azi au foarte multă energie și sunt copii care știu ce vor, au posibilități mai multe de alegere. Ei se schimbă și lumea progresează… ei schimbă lumea, noi nu putem să îi schimbăm. Vrem și trebuie să găsim calea de mijloc. Dacă rămânem la nivelul nostru, nu e bine, trebuie să îi ascultăm și trebuie să facem și noi un efort să ne adaptăm… să adaptăm școala. Ei vin din altă lume să o schimbe pe a noastră!

Care sunt persoanele pe care le admiră elevii: Profesorii, menționați de doar 7% din elevi

  • Jumatate dintre elevi au spus ca numesc model de reușita persoane din familia restrânsă (48%)
  • Sportivi: 11%
  • Altele: 9%
  • Vedete-cântăreți, prezentatori, actori: 7%
  • Profesori, antrenori: 7%
  • Nu am model: 7%
  • Familia lărgită: 6%
  • Trăsaturi de caracter: 5%

image-2015-08-7-20343772-0-fig-2

Autorii studiului menționează că „sunt quasiabsente răspunsurile vizând o personalitate din lumea culturii (a artelor și știintei), ca și cele referitoare la sfera realizărilor intelectuale; pe ansamblul lotului, nu am primit decât trei astfel de răspunsuri, două indicând un scriitor și unul singur numind un arhitect”.

Ce caută elevii pe internet și la TV: Interes major pentru muzică

Majoritatea elevilor spun ca ceea ce îi interesează cel mai mult, atât online, cât și la TV, este muzica. Urmează în topul preferințelor categoria „umor, divertisment, jocuri„. Pe locul al treilea se situează sportul, la mica distanță de modă.

„Literatura și arta, ca și aria cunoașterii științifice și tehnice sunt slab reprezentate (5% din raspunsuri pentru fiecare dintre ele)” și tot pe ultimele locuri în preocupările declarate ale elevilor se afla și „atenția acordata informațiilor despre viața vedetelor (3% din răspunsuri), dar și celor legate de religie/spiritualitate și dragoste, prietenie sau erotism (1%; 4% si respectiv, 1% )”, potrivit datelor publicate.

image-2015-08-7-20343773-0-fig-3

Atât pentru fete, cât și pentru baieți muzica reprezintă principalul interes, însă fetele „manifestă o preferință ceva mai puternică (28%) în raport cu baieții (22%); în schimb, aceștia din urmă sunt mult mai motivați să caute informații legate de sport (20% din baieți, comparativ cu numai 8% din fete)”.

De asemenea, „în cazul fetelor, atracția pentru lumea modei (16% din răspunsuri) este mai marcată și ocupă treapta a doua a scalei, față de baieți, unde interesul pentru acest domeniu este mult mai scăzut (doar 5% din răspunsuri).”

Pe de alta parte, baieții sunt mai atrași decât fetele de domeniul „umor, divertisment, jocuri” (18% dintre ei, față de 13% dintre fete) – dar această categorie se menține pentru ambele grupe pe locul al treilea al preferințelor.

Ce muzică preferă elevii:

  • 56% sunt pasionați de hip-hop, rap, house, rock, electronică, pop, ușoară
  • 16% – manelele
  • 12% – muzică clasică
  • 10% – jazz
  • 6% – muzică populară

Menționăm că printre școlile în care s-a desfășurat această cercetare sunt și „școli de artă sau școli din orașe mari, printre care și din București, ai căror elevi urmau în paralel cursurile unei școli de muzică sau se pregăteau acasa cu profesori de muzică”, după cum se arată în raport.

Ce filme le plac elevilor:

  • comedii: 29%
  • acțiune: 25%
  • aventuri: 13%
  • SF-uri: 11%
  • filme documentare: 5%
  • filme istorice: 4%

Ce cărți preferă elevii:

  • aventurile: 31%
  • scrierile polițiste și de spionaj: 21%
  • SF-urile: 14%
  • romanele de dragoste: 13%
  • literatura pe teme istorice: 10%
  • poezii: 9%

Ce fac elevii în timpul liber:

  • comunică pe rețelele de socializare / se joacă pe calculator: 23%
  • se întâlnesc cu prietenii: 18%
  • ascultă muzică: 14%
  • fac sport: 9%
  • se uită la TV: 6%
  • ies la plimbare: 5%
  • își urmează o pasiune, un hobby: 5%
  • citesc o carte: 4%
  • caută informații, citesc pe internet: 2%

image-2015-08-7-20343774-0-fig-4

Răspunsurile nu diferă substanțial între elevii de la sate și cei de la orașe, în ceea ce privește preferințele de petrecere a timpului liber, ceea ce îi face pe autorii studiului să menționeze că „se constată, așadar, o mare similaritate, atât între cele două zone – urbană și rurală – cât și între ele, pe de o parte, și distribuția răspunsurilor pe ansamblul lotului de elevi, pe de altă parte”.

Raportul menționează, însă, că deși diferențele sunt mici, ele merită precizate pe următoarele categorii: la sat, doar 3% dintre elevi obișnuiesc să citeasca, în comparație cu 5% la oraș. De asemenea, activitatea de informare pe internet este 0% la sate.

Activități împreună cu prietenii, în timpul liber – urban/rural

image-2015-08-7-20343775-0-fig-5

Potrivit autorilor studiului, „cauza cea mai probabilă a inapetenței pentru lectură este chiar expunerea îndelungată la mediile audio-vizuale (internet, tv), care creează o dependență de acest tip de mesaj – corolarul ei fiind: o capacitate mai mică de concentrare și de procesare a limbajului scris, care este unul abstract și care de aceea, solicită un mai mare efort intelectual; în acest fel, imaginea înlocuiește efortul de a imagina„.

Ce îi nemulțumește pe elevi în școală:

  • programul prea lung, încărcat: 25%
  • relațiile cu unii profesori: 13%
  • regulile prea stricte impuse de școală (punctualitate, uniformă etc.): 11%
  • lipsa disciplinei din clasă/școală: 10%
  • nerespectarea regulilor de către toți: 9%
  • profesorii prea exigenți: 8%
  • relațiile cu unii copii din clasa mea sau din clasele paralele: 6%
  • relațiile cu unii copii mai mari decât mine: 5%
  • ceea ce se predă la școală: 4%
  • altceva: 3%
  • nu mă nemulțumește nimic: 3%
  • nu știu: 3%

Care sunt problemele elevilor în școală:

  • prea multă materie de învățat: 23%
  • prea multe teme pentru acasă: 20%
  • agresiunea verbală dintre elevi (injurăturile): 12%
  • lipsa de disciplină din școală: 7%
  • agresiunea fizică dintre elevi (bătaia): 7%
  • lipsa de seriozitate și interes din partea unor cadre didactice: 5%
  • manuale prea dificil de parcurs: 4%
  • climatul de lucru ostil, neprietenos: 4%
  • nu există probleme pentru mine: 4%
  • nu știu: 4%
  • persecutarea din partea profesorilor: 3%
  • neglijarea din partea profesorilor: 3%
  • persecutarea din partea colegilor mai mari sau de aceeași vârstă: 2%
  • altceva: 2%

Ce ar dori elevii să se facă în școală

  • activități de recreere: 24%
  • sport: 20%
  • cercuri pentru cei cu talent într-un anumit domeniu (informatică, dans etc.): 19%
  • proiecte: 11%
  • activitati de voluntariat: 11%
  • altceva: 4%
  • nu stiu: 4%
  • ajutor individualizat (de tipul meditațiilor): 3%

Interesele și preocupările elevilor

La întrebarea „Se întâmplă ca o tema despre care ai învățat la școală să te intereseze atât de mult încât să cauți pe internet informații suplimentare, nesolicitate de profesor?„, trei sferturi dintre elevi au răspuns că se întâmplă sporadic.

De remarcat numărul foarte apropiat al elevilor cu un interes constant pentru studiu indus de școală și al elevilor care au spus că niciodată nu i-a interesat o temă de la școală până acolo încât să caute pe net informații suplimentare (13% au răspuns „adesea” și 12% „niciodată”).

„Datele nu înregistrează diferențe semnificative în distribuția răspunsurilor în funcție de gen sau mediul de rezidență al elevilor (rural/urban) și acest fapt poate fi un indicator al gradului ridicat de omogenitate a practicii educaționale în școala românească”, spun autorii cercetării.

image-2015-08-7-20343770-0-fig-1

Din punct de vedere al conținutului, „interesele elevilor se concentrează în aria artistic-estetică, tehnică, sportivă, socială, teoretică/științifică și lipsesc interesele legate de domeniile politic și economic”, mai arată studiul.

„Resursele pentru dezvoltarea intereselor mai complexe sub raportul cunoașterii și al aptitudinilor, urmărite prin programe educaționale vocaționale – nonformal sau formal (școli de artă sau sportive, cluburi), sunt asigurate de familie, iar sursa principală de învățare o reprezintă profesorii și antrenorii, apoi internetul, televiziunea și revistele de specialitate”, precizează cercetarea.

Autorii raportului notează ca o primă observație faptul că majoritatea elevilor „menționează numai excepțional interese în zona literaturii și cunoașterii abstracte și preocupări stabile care presupun alt stil de învățare decât învățarea școlară – învățare prin descoperire, din mai multe surse, într-un ritm propriu„.

Totodată, cercetătorii avertizează că „faptul că sunt dominante interesele de natură tehnică, socială, interpersonală, și lipsesc interesele de cunoaștere a fenomenelor sociale mai complexe (inclusiv din perspectiva politică și economică), reprezintă un posibil risc legat de menținerea elevilor în zona dependenței ideologice, fapt sesizat de profesori (‘ușor de manipulat de către cei interesați’)”.

Ce consideră elevii important la propria persoană:

  • 1. Sa fiu descurcăreț, să mă orientez în orice situație: 24%
  • 2. Să fiu bine educat, cultivat: 15%
  • 3. Să fiu original: 13%
  • 3. Să-i mulțumesc pe părinți: 13%
  • 5. Să fiu un om moral, de caracter: 12%
  • 6. Să îmi fac prieteni: 8%
  • 7. Să fiu atrăgător, sexy: 5%
  • 8. Să fiu apreciat de colegi: 4%
  • 9. Să fiu apreciat de profesori: 3%
  • 10. Altceva: 2%
  • * Altceva: să fiu mandră de cine am devenit; să fiu plină de viață; să nu depind de nimeni.
  • 11. Nu știu: 1%

Autorii studiului remarcă „diferențe semnificative între elevii din mediul rural și cei din urban sub aspectul orientării valorice„: „elevii din mediul urban își doresc într-o mai mare măsură să fie originali comparativ cu elevii din mediul rural (diferența de 5%) și, în oglindă, elevii din mediul rural își doresc într-o mai mare măsură să-i mulțumească pe părinți, comparativ cu elevii din mediul urban (diferența de 3%)”.

Alte concluzii:

  • baieții își doresc într-o mai mare măsură decât fetele „să fie un om moral, de caracter” (diferența 3%);
  • baieții acordă atenție mai mare atractivității/sexualității (să fie atragatori, sexy) comparativ cu fetele (diferența de 4%);
  • fetele, în schimb, își doresc într-o mai mare măsură decât baieții „să se descurce, să se orienteze în diferite situații” (diferența de 3%);
  • tot fetele sunt cele mai interesate în a fi originale, comparativ cu baieții (diferența 3%);

Modele de succes dezirabile în viziunea elevilor

Majoritatea elevilor chestionați sunt preocupați de reușita în profesie, în intemeierea unei familii, în acumularea de bani pentru îndeplinirea dorințelor, în timp ce o minoritate este interesată de reușita bazată pe o apreciere/validare exterioară (persoana publică admirată, vedeta).

Astfel, 34% dintre elevi au definit reușita în viață ca reușită profesională, 30% au spus că înseamnă „o familie reușită”, 15% au răspuns „mulți bani”, 8% sunt de parere că echivalează cu „persoana publică admirată”, tot 8% – „o vedetă”, iar 3% au răspuns „altceva”, în timp ce 2% – „nu știu, nu m-am gândit”.

  • elevii din mediul urban își doresc într-o mai mare măsură să se realizeze din punct de vedere al carierei
  • elevii din mediul rural își doresc într-o mai mare măsură întemeierea unei familii (diferența față de elevii din urban fiind de 5%)
  • baieții își doresc într-o mai mare măsură decât fetele realizarea prin acumulare financiară (diferența de 5%)
  • fetele își doresc într-o mai mare măsură intemeierea unei familii

În ceea ce privește răspunsurile libere date de elevi la întrebarea „Ce înseamnă pentru tine să reușești în viață?”:

  • cele mai multe se situează pe dimensiunea autonomiei afective – fericire și bucuria vieții: să fiu fericit/fericită în ceea ce fac, cu numeroase variante; să fac toată viața ce îmi place; să mă bucur de viață cu bune și cu rele; să-mi îndeplinesc visele/dorințele; să îmi iubesc munca; să trăiesc viața, nu s-o pierd muncind – sau pe dimensiunea spiritual-religioasă (să urmez calea lui Dumnezeu, să fiu o persoana liberă, să-si amintească cineva cu drag de mine, să fiu un om bun, la bătrânețe să fiu împlinită, să fiu o persoană normală care să aibă ce oferi celorlalți).
  • studiul menționează că sunt și răspunsuri care completează tabelul cu valori din zona autonomiei intelectuale (să mă retrag la țară și să studiez, să ajung cel mai bun în ce fac, să ajung să lucrez la NASA) și a dominării/puterii sociale (să fiu respectat; să am bani, mașina și desigur o soție a mea; să îmi las amprenta în lume; să devin un om cunoscut).

Studiul arată că „în cazul fetelor observam o tendință de ieșire din modelul de gen prescris, tradițional, și orientarea către dimensiunea instrumentală – carieră și originalitate”.

Un alt element surprins în cercetare se referă la faptul că reușita în viață se construiește, după cum o arată cultura grupului de elevi, „mai degraba pe axa autorealizării (individualism) decât pe cea a preocupării pentru ceilalți”.

  • Amintim ca și lucrarea Psihologia Poporului Român, coordonată de psihologul Daniel David, a arătat că „preocuparea pentru binele altora nu depășește la români zona familiei și ajunge uneori maxim până la persoanele pe care le cunosc. Asta arată un individualism egoist care nu este opus colectivismului, ci îl poate fundamenta în forme foarte specifice (ex. familial)”. 

Efectele folosirii de către elevi a formelor multimedia: Profesorii se declară împotriva televiziunii – cea mai „rău famată” forma mediatică

Profesorii se declară aproape unanim împotriva televiziunii, pe care o catalogheaza cea mai „rău famată” formă mediatică, se arata în cadrul studiului. În topul negativ se află în imediata apropiere jocurile electronice.

Cadrele didactice arată și către modelele prezentate pe canalele TV, care „promovează divertismentul și superficialitatea și, în plus, le induc tinerilor convingerea falsă că se poate reuși în viață și pe alte căi decât prin studiu, efort și perseverență într-un domeniu de activitate”.

Ce spune un profesor: „La fete au trecere modelele tip manechin, vedetele care au relații cu persoanele influente. Persoanele valoroase nu au dorință să apară la TV. Academicienii stau în lumea lor, departe de ceilalți. Este caracteristic situației din România – se pune mult accent pe imagine și mai puțin pe cât de bine este pregătit cineva.

Pe de altă parte, profesorii menționează canalele de filme documentare ca medii din care elevii au ce învăța și vorbesc despre beneficiul vizionării unor filme sau emisiuni în limbi străine: „Programele TV sunt deseori în limba engleză. Sunt familiarizați cu pronunția, cu unele cuvinte uzuale. Învață limbile străine cu mai multă ușurință.

Spre deosebire de televiziune, internetul, este considerat, în general, drept o resursă utilă pentru învățare, la care, conform afirmațiilor, profesorii apelează adesea în procesul didactic. Cu o precizare: el reprezintă totusi numai un instrument și, ca orice instrument, are influențe favorabile sau dimpotrivă, nocive, în funcție de modul, de scopul și de timpul de folosire”, precizează cercetarea.

Efectele nocive, în opinia profesorilor:

  • Superficialitatea:există riscul ca cei care folosesc internetul să alerge de la o pagină la alta, de la un link la altul, fără să citească nimic până la capăt, fără să aprofundeze. Superficialitatea se asociază cu tendin’a spre imitație, ceea ce duce la o uniformizare, tot mai evidentă la generația de astăzi, a gusturilor, preocupărilor, aspirațiilor„.
  • Saracia verbală și dificultatea de a se exprima: marturia unui profesor – „Pe calculator scriu cu prescurtări, codat, folosind emoticoane în loc să formuleze verbal ce au de spus, ceea ce are consecințe catastrofale. Nu sunt în stare să se exprime, să construiască o frază coerentă și corectă gramatical. Și în lucrările de control mai scapă unele coduri (de ex., litera k, în loc de ‘ca’, dar și OK, în loc de ‘e bine’, și altele).
  • Dependența care poate genera oboseală, „adaptabilitate scăzută în planul activitătii de învățare, dar și la solicitările mediului extrașcolar, uneori cu efecte psihopatologice de ordinul depresiei sau al impulsivității”: „Există această tendință de a pierde timpul și energia păstrând nestavilit contactul cu mediul virtual, ceea ce duce la insucces școlar, chiar la probleme grave de sănătate, probleme de adaptare socială, de pierdere a intervalului de vârstă specific dezvoltării unor abilități, deprinderi care se exersează în afara mediului virtual.
  • Accesul liber, necontrolat la diferite pagini de internet „antrenează riscuri legate de modul în care tinerii își selectează informația; aceasta este greu de filtrat, mai ales la această vârstă caracterizată în același timp de curiozitate și de lipsă de discernământ”.
  • Autorii studiului atrag atenția că „un grad mare de periculozitate îl reprezintă aderarea la grupuri virtuale cu o ideologie extremistă sau antisocială, ori care răspândesc idei deosebit de nocive, constituind o amenințare la echilibrul psihic și, uneori, chiar la viața tânarului; un profesor dă ca exemplu cazul copiilor emo, un altul se referă la site-urile care propagă idei sataniste.
  • Comunicarea virtuala tinde să o înlocuiască pe cea interpersonală. Ce spune un profesor: „Că un tribut pe care-l plătesc pentru interesul lor vizând noile tehnologii de comunicare e faptul că nu mai știu să se bucure de lucrurile simple, mărunte, de natură de exemplu, lucruri care, pentru generațiile trecute însemnau foarte mult: când am fost în excursie ultima data, în autocar, în loc să se uite pe geam, să admire natura, erau toți cu telefoanele deschise. În general, petrec mai puțina vreme afară, preferând să rămână lipiți de ecran; sunt practic confiscați de mediul electronic.

Efectele benefice, în opinia profesorilor:

  • Accesul mare la informație și posibilitatea ca elevii să fie la zi cu datele din orice domeniu, pentru școală sau pentru viața de zi cu zi
  • Dobândirea unor competențe transferabile la activitatea de învățare școlară. În acest sens, competențele, abilitățile și cunoștințele dobândite de elevi în urma folosirii internetului sunt următoarele, după cum spun profesorii:

– capacitatea de a căuta, selecta și sintetiza informațiile de interes
– de a înțelege mai rapid și de face mai ușor legaturi între fenomene (prin vizualizarea imaginilor dinamice în cazul unor procese – fizice, biologice s.a. – altfel insesizabile)
– aprofundarea limbilor străine (pe internet elevii descoperă cuvinte și expresii noi, idioame, expresii argotice, învață pronunția corectă)
– raportarea creativă la informație, dată fiind interactivitatea pe care o presupune această formă mediatică

  • Folosirea internetului și a altor forme multimedia ca mijloace auxiliare în învățare

Factori de risc în mediul familial și unde gresesc părinții, în opinia profesorilor

  • Supraocuparea părintilor, lipsa timpului acordat copilului

Dacă la oraș „părinții își iau adesea o a doua slujbă”, la sate „lipsa de timpului pentru supravegherea și educația copiilor este urmarea directă a faptului că mulți dintre ei sunt nevoiți să facă naveta la locul de muncă în orașul apropiat”, la care se adaugă „muncile agricole, sezoniere, și cele specifice gospodăriilor rurale”, reliefează rezultatele studiului.

  • Criza financiară, șomajul

Autorii studiului pornesc de la următoarea afirmație a unui profesor de la o școală centrală din București:
„Tot din partea familiei provine un alt factor de risc cauzat de criza financiară: de exemplu, aproape jumatate din părinții elevilor din clasa mea sunt șomeri; fie că e vorba de un părinte, fie chiar de amândoi; sunt părinți care au câștigat foarte bine până la un moment dat și brusc au devenit șomeri. Copiii resimt dureros aceste limitări financiare, ca și frământările părinților legate de ziua de mâine și se încarcă de nesiguranță și anxietate; unii, cei mai mulți, se simt umiliți în fața colegilor.

Se menționează, însă, ca impactul resurselor financiare scăzute este mult mai mare la sat. În mediul rural, mare parte dintre tineri, „chiar și rândul celor cu rezultate școlare bune și care și-ar dori să-și continue studiile, sunt nevoiți să renunțe la școală după încheierea ciclului gimnazial”.

Iată opinia unui profesor: „Faptul că părinții nu au bani să plătească internatul, să plătească o gazdă și să-i întrețină ca să meargă la un liceu în Giurgiu, îi demobilizează, îi plafonează; ei se opresc din dezvoltare, obișnuiți cu ideea că porțile lor sunt inchise. Ei își doresc, săracii, să meargă mai departe, dar câți pot face asta? Starea materială a părinților nu le permite să-și termine studiile.

  • Plecarea părinților la muncă în străinătate

Rezultatul plecării părinților la muncă în străinatate este următorul: „Copiii sunt și se simt abandonați: depresia, anxietatea, insecuritatea, deteriorarea imaginii de sine și sentimentul că sunt respinși, asociat cu acela de culpabilitate, sunt răspunsurile emoționale cele mai frecvente ale acestor adevărați ‘orfani ai migrației'”.

Cercetătorii remarcă faptul că, „în afară de suferința afectivă, o altă consecință a separării de părinți este creșterea gradului lor de vulnerabilitate față de influențele nocive din mediul social, ale grupurilor marginale sau chiar infracționale. Situația este și mai dramatică atunci când persoana absentă este mama sau când copilul este lipsit de ambii părinți”.

  • Centrarea părinților pe cariera lor profesională
  • Toleranța și permisivitatea excesivă

Specialiștii vorbesc aici despre „copii răsfățați”, care nu sunt obișnuiți să-și asume responsabilități și „cărora li se acordă o prea mare libertate – atitudine cu atât mai periculoasă cu cât, la această vârstă vulnerabilă și receptivă față de influențele negative ale anturajului sau de modelele din mass-media, ei au nevoie de limite clare și de repere certe”.

Aceasta situație este întâlnită mai ales în orașe și în cazul familiilor cu un singur copil, remarca autorii studiului.

Cercetătorii atrag, însă, atenția că o altă situație de permisivitate „combină dragostea prost înțeleasă cu ideea ca se poate reuși în viață și cu mai puțină școală„. În acest sens, unul dintre profesorii chestionați spune următoarele: „Părinții sunt mai tineri decât mine. Am întâlnit între ei oameni realizați, care au impresia că au muncit prea mult și vor ca copilul lor să copilarească. Cariera lor nu s-a bazat prea mult pe învățatura și consideră că nici copilul nu trebuie să învete. Vor ca copilul să fie fericit, să învețe doar când îi face placere„.

  • Părinții autoritari și excesivi în control

Acești părinti „sunt, de regulă, supramotivați în raport cu performanțele intelectuale ale copiilor, cărora le impun standarde și exigențe foarte înalte. Această categorie, întâlnită mai des în mediul urban, este cea a părinților ambițioși, care își proiectează propriile aspirații nerealizate asupra fiilor sau fiicelor lor, pe care îi suprasolicită continuu, formulând cerințe nerealiste față de posibilitățile acestora”, se arăta în cadrul cercetării.

  • Modele negative preluate din familie

Este vorba despre comportamente ale părinților pe care copiii le imită și le replică atunci când se întâlnesc cu alți copii sau pe care le redau în relațiile cu profesorii. Ce spune un profesor: „Exemplele proaste ale părinților (ținută, fumat, limbaj etc.), valorile din familie, atitudinea negativă sau indiferentă fața de școală a acestora sunt preluate de elevi. Părinții înșiși te tratează cu aroganță, cu agresivitate, lipsiți fiind de respect, de educație.

  • Majoritatea tinerilor de la sate sunt luați de către familii la muncile agricole

Rezultatele: timpul pentru pregătirea temelor de la școală este mult mai mic decât în cazul celorlalți elevii, iar timpul rezervat pentru odihnă „este, pentru mulți dintre ei, insuficient”.

Autorii cercetării precizează, însă, ca puține răspunsuri date de profesori se referă și la partea pozitivă a acestei stări: „Specific pentru această zonă, și cred că e valabil pentru mai toți pentru copiii de la sate, e ca sunt pricepuți la agricultură; sunt învățați de mici să muncească, să ajute la lucrările agricole și în gospodarie. Pentru că sunt priceputi si obisnuiti cu munca, nu se feresc sa dea o mana de ajutor si la scoala, atunci cand e cazul: au participat la renovarea clasei, din proprie initiativa ajuta la curatenia clasei, au plantat pomi in curtea scolii.” (marturia unui profesor)

  • Atitudinea părinților față de școală și de profesori

Profesorii spun ca multi parinti considera ca „scoala nu mai este nicidecum o garantie a succesului” si, in functie de nivelul de educatie, „dar si sub impactul crizei sociale – care este, concomitent, economica si valorica – ei cred, mai ales ca urmare a propriei experiente, ca faptul de a urma o cariera intelectuala sau profesionala nu asigura un scut impotriva unor fenomene de amploare din societatea de astazi, cum sunt saracia si somajul”.

  • Comunicarea redusa a familiei cu scoala, lipsa de continuitate scoala – familie

Profesorii sustin ca parintii „nu mai fac acasa educatie, nici macar nu-si mai controleaza sau supravegheaza copiii”. Una dintre implicatiile dezinteresului parintilor fata de activitatea scolara si extrascolara a copiilor este „tendinta de a transfera toate atributiile asociate rolului de educator, precum si intreaga responsabilitate educativa, exclusiv asupra scolii„.

  • Imaginea depreciativa despre profesori, care le este transmisa si copiilor

Elevii imita atitudinea parintilor, iar atunci cand aceasta este una negativa fata de profesori ea se transfera mai departe in comportamentul si raspunsurile unui copil in fata cadrului didactic.

Profesorii avertizeaza, insa, si asupra unui alt comportament: sunt parinti care acorda incredere neconditionata copiilor si celor povestite de acestia acasa, in legatura cu incidentele de la scoala. „Astfel, parintii tind sa le dea intotdeauna dreptate, aplicand in privinta profesorilor ‘prezumtia de vinovatie'”.

Ce spune un profesor: „Parintii au 100% incredere in ei. Or, ca parinte trebuie sa intelegi ca dupa o varsta elevii spun ce le convine „. „De cele mai multe ori, [parintii] ne invinuiesc pentru ceea ce se intampla cu copiii lor. Asta este meseria noastra, sa fim de vina.

Autorii raportului atrag atentie ca „devalorizarea profesorilor de catre parinti este insa o consecinta a deteriorarii imaginii despre aceasta categorie profesionala, si despre scoala in general, in contextul larg social„.

Marturiile catorva profesori:

  • Comunitatea, societatea sunt tot mai mult impotriva scolii si a profesorilor, care sunt facuti raspunzatori, invinovatiti pentru lipsa de educatie a copiilor, pentru comportamentul lor, ceea ce nu este corect, cu atat mai mult cu cat profesorii se simt tot mai coplesiti si mai lipsiti de mijloace, de drepturi; ei sunt tapul ispasitor pentru toate problemele, dar nu sunt nici motivati de sistem si nici lasati sa faca ceea ce trebuie.
  • …Prin mass media s-au mediatizat tot felul de situatii cu profesori corupti. Niciodata familia sau copilul nu aveau vreo vina, doar profesorii.
  • Lipsa respectului pentru scoala si profesori in comunitate (primaria nu acorda sprijinul scolii si are conflicte cu profesorii) conduce la un rol subapreciat ca profesor.
  • [Are loc] un fenomen de devalorizare si marginalizare sociala a cadrelor didactice de catre societate (incepand de sus, trecand prin mass-media si ajungand la nivelul parintilor, care nu mai considera scoala o cale de reusita in viata, nu-i mai motiveaza pe elevi sa acorde interes cerintelor scolii si sa mai respecte sau sa-i ia ca model pe profesori – se spune mereu ca ‘scoala nu mai raspunde nevoilor’, ca nu foloseste la nimic, profesorii se simt umiliti, desconsiderati, nu mai reprezinta o autoritate, pentru ca ‘nu avem telefoane si masini de ultimul tip’. Pe deasupra, tot ei sunt culpabilizati, nu familia, daca elevii se comporta urat sau daca nu invata, nu promoveaza examenele etc.

sursa

Alte articole interesante

(P) Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău – Facultatea de Științe ale Mișcării, Sportului și Sănătății Facultatea de Științe ale Mișcării, Sportului și Sănătății Bacău îşi propune să formeze specialişti, cu o pregătire reală şi eficientă, atât prin st...
Bine ai revenit la școală! Emoțiile unui nou început de școală se remarcă pe fetele tuturor. Copii, părinți emoționați, profesori nerăbdători, cu toţii spun: Bun găsit în noul a...
Te-ai inscris la workshopurile RIUF Iasi 2013? RIUF – cel mai mare targ de universitati din Romania ajunge la Iasi Mai ai putin timp la dispozitie sa te inscrii la workshopurile si seminariile sus...
Reguli noi – Elevii pot contesta notele sau rezultatele de la evaluările scrise Elevii care nu sunt multumiti de o nota primita de la profesor pot face contestatie. Aceasta este una dintre noile prevederi ale Regulamentului de...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *