Cele cinci funcții ale memoriei umane

Dacă timpul vă îmbătrânește corpul dar nu vă îmbătrânește emoția, veți fi totdeauna fericiți!

Augusto Cury

Memoria este terenul pe care se cultivă educația. Dar oare știința a dezvăluit principalele funcții ale memoriei? Foarte puține! Multe zone rămân necunoscute. Milioane de profesori din întreaga lume folosesc memoria într-un mod neadecvat. Trebuie să înțelegem cele cinci funcții fundamentale ale magnificului domeniu al memoriei, ca să putem găsi instrumente pentru a reconstrui educația și a-i revoluționa conceptele. Aceste funcții constau în construcția cunoașterii și a învățării.

Vom face o abordare sintetică ale implicațiilor funcțiilor memoriei, preluate din cartea Părinți străluciți, profesori fascinanți a lui Augusto Cury.

  1. Înregistrarea în memorie este involuntară.
    Respingerea unei idei negative ne poate face sclavii ei. A ierta este mai ieftin din punct de vedere emoțional.
    A avea grijă ce gândim înseamnă a avea grijă de calitatea vieții noastre.
    A avea grijă ce simțim în prezent înseamnă a ave grijă de viitorul nostru emoțional.
    Personalitatea nu este statică. Transformarea ei depinde de calitatea conținutului arhivelor de experiențe de viață acumulate de-a lungul vieții. Un copil vesel se poate transforma într-un adult trist și un copil trist se paote transforma într-un adult vesel și sănătos.
    Calitatea informațiilor înregistrate poate transforma memoria într-un sol feril sau într-unul arid.
  2. Emoția determină calitate înregistrării.
    Predarea materiei într-un mod care stimulează emoția elevilor dezaccelerează gândirea, îmbunătățește concentrarea și produce o înregistrare privilegiată.
    Profesorii și părinții care nu provoacă emoția tinerilor nu educă – ei doar informează.
    Sfaturile și orientările date fără o stare emoțională nu generează ”momente educaționale” pentru memorie.
    Mici gesturi care generează emoție intensă pot influența formarea personalității copiilor mai mult decât țipetele și presiunile.
    Glumele discriminatorii și poreclele înjositoare în sala de clasă pot genera experiențe angoasante, capabile să producă conflicte grave.
    Protejarea stării emoționale este fundamentală pentru a avea o viață bună.
  3. Memoria nu poate fi ștearsă.
    Singura posibilitate de a ne rezolva conflictele interioare este reeditarea arhivelor memoriei, prin înregistrarea de noi experiențe peste experiențele negative, în arhivele unde sunt stocate.
    Există multe tehnici pentru reeditarea filmului inconștientului – fie tehnici cognitive, fie analitice. Ideal e să se îmbine ambele tehnici.
    Tot ce gândim sau simțim va fi înregistrat și va face parte din țesătura istoriei noastre.
    Zilnic, putem planta flori, sau putem acumula gunoi pe solul memoriei.
    Educația care a traversat secolele nu a înțeles că, dacă reedităm filmul inconștientului într-un mod inteligent, vom fi autorii propriei noastre istorii.
  4. Gradul de deschidere al ferestrelor memoriei depinde de emoție.
    Liniștea interioară deschide ferestrele memoriei și îi face pe oameni să fie mai eficienți într-un concurs sau într-o ședință de lucru. Neliniștea poate compromite funcționarea intelectului.
    Elevii bine pregătiți pot să se prezinte foarte prost la un examen, dacă sunt emotivi.
    O persoană încordată sau neliniștită este aptă să reacționeze instinctiv și nu să învețe.
    Pentru a ajuta o persoană încordată, trebuie mai întâi să-i captivăm emoția pentru ca apoi să-i captivăm rațiunea.
  5. Nu există amintire pură.
    De milenii construim școlile bazându-ne pe ideea că există amintire. Maxima educației mondiale este ”a preda pentru a ne aminti și a ne aminti pentru a pune în practică”. Dar nu există amintire pură. Memoria este specialistă în a ne face creatori de noi idei.
    Testele școlare închise nu măsoară arta de a gândi. Uneori, ele anulează raționamentul elevilor inteligenți.
    Cantitatea exagerată de informație dată în școală este ”stresantă”.
    Majoritatea informației se pierde în labirintul memoriei și niciodată nu va fi reamintită.
    Modelul școlar care privilegiază memoria ca depozit de cunoaștere nu formează persoane care gândesc, ci care doar repetă.

Obiectivul fundamental al memoriei este să servească drept suport unui raționament creativ, schematic, organizat și nu unor amintiri exacte.

Memoria nu este o mașină de repetare a informațiilor, așa cum sunt calculatoarele. Ea este un centru de creație.

Eliberați-vă!

Fiți creativi!

 

 

 

 

 

 

Alte articole interesante

Clasicul catalog școlar, pe cale de dispariție Sperietoarea dispare de pe catedre. Clasicul catalog, spaima elevilor, va fi ascuns în cancelarie, iar fiecare şcolar va avea unul propriu. Sunt r...
Bine ai revenit la școală! Emoțiile unui nou început de școală se remarcă pe fetele tuturor. Copii, părinți emoționați, profesori nerăbdători, cu toţii spun: Bun găsit în noul a...
UMF Iași – singura universitate românească de medicină în prestigiosul clasament Times Higher Education   UMF Iași este prima Universitate de Medicină și Farmacie din România cotată în Times Higher Education World University Rankings. La indicator...
Pasiunea și munca fac întotdeauna casă bună! Pasiunea și plăcerea de a construi progresul pentru generaţiile viitoare ne-au răsplătit mereu munca pe care o desfășurăm în fiecare zi. Așa se fa...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *